Ploaia a plouat de la apus, la fulger, la incendiu în apartament, am stat pe canapea, cu un pahar cu un pahar de vin roşu în mână, în timp ce ea stătea la fereastră, privind ploaia care venea în întârziere, o patină de satin negru, care se agăţea de o proporţie clară, şi am fost un pic udă pentru că tocmai m-am spălat cu apa.

Ploaia plouă în felul acesta... e cald, e cald, vorbeşte uşor, mă priveşte cu ochii cunoscuţi.

Am zâmbit, am aruncat paharul, am intrat în spatele ei, am pus-o pe umărul meu gol, mirosul de cremă a fost un miros de ea, care m-a făcut să mă răcoresc imediat.

În ce fel de cald era? Eu am fluierat în ureche, mângâiind spre picioarele liniştite.

O palmă uşoară, o faţă care sărută pe buzele mele, un vin plin de lichid, o suflare înflăcărate, o picioare care se leagă de mine cu o inimă deosebită, cu mâna care o ţine în picioare, în jurul pantalonii.

Aici... e foarte cald, a spus cu un glas încântător, înainte de a îngenunchează încet în fața mea.